Nutriția - mai mult decât o profesie, un mod de a trăi

Cum a început drumul meu în nutriție și ce înseamnă pentru mine această profesie

Dacă ar fi să îți spun când a început cu adevărat drumul meu în nutriție, n-aș putea indica un moment clar, fix. Deși am făcut studii de specialitate și am obținut o diplomă, adevărata școală a început când viața m-a forțat să îmi pun întrebări despre corpul meu, despre simptomele ciudate care nu aveau mereu explicații, despre relația mea cu mâncarea, despre echilibru, despre energie, despre vindecare.

Nutriția a fost la început o nevoie.  Apoi o curiozitate.  Apoi un sens.

Astăzi este o parte din mine. Nu doar pentru că lucrez în acest domeniu, ci pentru că m-a ajutat să mă înțeleg, să mă repar și să mă reconectez la cine sunt.

Am avut perioade în care m-am simțit pierdută, mi-am pierdut sănătatea, uneori speranța, încrederea în corpul meu și pe alocuri, în oameni. Dar tot ceea ce am învățat pe drum m-a învățat nu doar cum să trăiesc mai bine, ci și cum să merg mai departe.

Astăzi lucrez cu oameni care au, poate, aceleași întrebări, aceleași frici sau blocaje pe care le-am avut și eu. Și le ofer nu doar cunoștințele mele din facultate, ci și toată experiența trăită, pentru că, în spatele unui protocol nutrițional bun, e întotdeauna nevoie de umanitate, de empatie, de o privire clară asupra întregului om, nu doar a analizelor de sânge.

Nu îți voi spune că e ușor, dar îți pot arăta că e posibil. Cred în echilibru, în mici schimbări făcute conștient, în ritmul fiecăruia. Cred în ascultare, în a-ți oferi timp și spațiu să te observi și să înțelegi ce îți spune corpul.

Nutriția nu e o dietă. Nu e o listă de "așa da" și "așa nu"... e, în cele mai bune cazuri, un mod prin care înveți să trăiești mai prezent, mai bine, mai împăcat cu tine.

Asta vreau să dau mai departe. Și dacă ai ajuns aici și citești, îți mulțumesc. Poate nu întâmplător, poate și tu ești într-un punct de cotitură, poate și tu cauți răspunsuri.